Într-o sală luminoasă a bibliotecii universitare, profesorul Mircea Dumitrescu ne întâmpină cu un teanc de cărți și un caiet de notițe plin de scheme. La cei peste 35 de ani dedicați învățământului superior și politicilor educaționale, vocea sa rămâne una dintre cele mai lucide și echilibrate din spațiul public.

Avancronica Zilei: Domnule Profesor, se vorbește continuu despre „reforma educației”. De ce resimt profesorii și elevii o stare permanentă de oboseală cronică a reformelor?

Prof. Mircea Dumitrescu: Pentru că am confundat prea des schimbarea de legi și de formulare birocratice cu transformarea reală a experienței de învățare. Copilul care intră azi în clasa I va ieși de pe băncile facultății într-o lume în care majoritatea meseriilor actuale vor fi complet reconfigurate de algoritmi. Dacă îl învățăm să reproducă definiții fără să înțeleagă contextul, l-am lăsat dezarmat în fața viitorului.

Avancronica Zilei: Cum ar trebui să gestioneze școala prezența asistenților de inteligență artificială generativă?

Prof. Mircea Dumitrescu: Interzicerea este o iluzie copilărească. Când a apărut calculatorul de buzunar, unii susțineau că matematica a murit. Nu a murit; s-a mutat la un nivel superior de abstractizare. La fel este și cu AI: trebuie să îi învățăm pe tineri să formuleze întrebările corecte (prompt engineering critic), să verifice sursele și să identifice halucinațiile informaționale.

Avancronica Zilei: Dacă ați avea puterea de a implementa o singură măsură urgentă mâine, care ar fi aceea?

Prof. Mircea Dumitrescu: Reorganizarea completă a formării inițiale a profesorilor. Mentoratul direct în clasă, plătit corespunzător, alături de dascăli de elită. Nu poți cere performanță de la un sistem dacă nu investești masiv în calitatea umană și profesională a celor care stau la catedră.